Invatamantul profesional si comercial dejean isi are inceputurile cam pe la mijlocul secolului al XIX –lea . Inainte de institutionalizarea acestuia, insusirea unei meserii se facea in atelierele mestesugarilor, ca ucenici, vreme de 3-5 ani, dupa care urma exemenul.Acesta consta in prezentarea unei lucrari in meseria pentru care se pregatise. Invatamantul in grup a ucenicilor comerciali a inceput in 1860, iar in 1867 elevii scolilor profesionale erau pregatiti invatatori reformati sau catolici care ii invatau pe elevi sa citeasca si sa scrie, le predau notiunile de baza ale matematicii si educatiei civice. In toamna anului 1883, datorita inspectorilor Zichy Jeno si Jagocsy Peterffy Jozsef se va deschide prima scoala profesionala de stat in Dej. Din cauza unor neajunsuri culturale s-au organizat doua clase pregatitoare , A si B ; “A” pentru elevii care nu stiau nici sa scrie si nici sa citeasca, iar “B” pentru cei care aveau anumite notiuni.Inafara claselor pregatitoare mai functionau si trei clase normale. Durata invatamantului a fost de trei ani, in functie de profilul clasei, patru zile pe saptamana, orele incepeau la 5 dimineata ( intre 5 si 8 a.m.) sau dupa-amiaza.Problemele de disciplina erau multe , iar absentismul foarte mare, de aceea pe la inceputurile lui, in invatamantul profesional se pierdeau “pe drum” mai multi elevi decat cei care terminau.Ucenicilor nu le prea placea scoala : s-au adunat absente , batai, activitati zgomotoase, comportament necuviincios pe strada ; in ciuda corpului profesoral a fost nevoie de instalarea unui jandarm la poarta. In anul I se preda : citire-scriere, gramatica, matematica, geometrie, geografie, biologie, desen liber. In anul al II-lea : contabilitate iar in cel de-al treilea an-specialitati de baza si se facea practica. Elevii trebuia sa aiba competente de a formula scrisori, declaratii,contracte cereri etc. Scoala isi castiga treptat recunoastere si experienta, numarul elevilor creste , dar ramane inca problema absolvirii-era mai mare numarul elevilor nereusiti, iar mestesugarii isi lasau, cu greu, ucenicii la scoala, numai datorita opiniei publice era posibil acest lucru. In anul scolar 1883/1884, in cele trei clase , erau inscrisi 166 de elevi, cu varsta cuprinsa intre 11 si 20 de ani, iar la sfarsitul anului ramasesera 135 de elevi.In anul scolar urmator,1884/1885, s-au inscris 172 si au ramas, in final 151, iar in 1888/1889 din cei 193 de elevi inscrisi au absolvit 157.Examenul de absolvire era urmat de o expozitie de desen. Cu timpul s-a extins comertul, era nevoie de specialisti in conducerea afacerilor, a registrelor de comert, astfel ca in 1903 s-a deschis scoala de comert-finante, la inceput de catre asociatia statului , dar nu aveau un local propriu. La sfarsitul anului 1907, in darea de seama de la sfarsitul anului scolar, se foloseste sintagma “scoala de meserii si comercianti”. “Pentru ca nu exista scoala independenta de comert-ucenici, elevii comercianti invatau impreuna cu ucenicii de la alte meserii, dar obiectele specifice meseriei : matematica comerciala, contabilitatea, registre de comert, caligrafie, corespondenta comerciala, geografia comerciala se predau in orele de dupa-masa “-citat din darea de seama din anul scolar 1912-1913. Ordinea si disciplina si-au intrat in drepturi , studiul si aprofundarea cunostintelor s-au stabilizat , insa fluctuatia elevilor era mare.Daca intre 1906-1907 , la inceputul de an s-au inscris 71 de elevi, la sfarsitul de an numarul elevilor a ajuns la 218, la ucenici ; la comert -18 la inceput de an si 35 la sfarsit de an scolar. Procesul de invatare se desfasura in conditii vitregi- intre 5 si 8 dimineata si dupa-masa sau seara iar elevii , in general, veneau din mediul rural. Primul director al acestei scoli a fost Szabo Ferencx. Dupa primul razboi mondial scoala de meserii s-a desfiintat si mai tarziu s-a reinfiintat “Scoala de ucenici “Nicolae Chifor” “si o “ Scoala comerciala inferioara Ioan Bot”, iar in cladirea actualului Colegiu National“Andrei Muresanu “, “Scoala superioara de comert” sub conducerea lui Dumitru Tiganeta. Dupa cel de-al doilea razboi mondial , in perioada 1945-1959 predarea se facea in limbile romana si maghiara . In vechile cladiri dinspre Somes erau ateliere de prelucrarea metalelor si a lemnului, dar mai functionau ateliere si in alte cladiri din oras ( la Ocolul Silvic care, pe atunci , se afla in localul Liceului “Alexandru Papiu Ilarian”, sau in cladirea hotelului “Englez”. Elevii-baieti si fete- deprindeau meserii de lacatusi, tamplari, croitori, brodeze si alte meserii.
Sectia cu predare in limba romana functiona la etajul internatului Colegiului “Andrei Muresanu”, vizavi de BCR.Pe langa disciplinele tehnologice se mai predau discipline de cultura generala si limba rusa. Inafara programului de predare-invatare in scoala se realiza si productie.Sub conducerea lui Timar Jeno s-a format o clasa de mecanici, care produceau cantare, dar au fost si tinichigii, electricieni, bobinatori pentru locomotivele cu aburi, iar tamplarii produceau mobila mai simpla.Maistrii ii invatau pe copii si meserie, dar si “omenia”. In toamna anului 1959, cele doua scoli cu limbi diferite de predare, s-au unit, sub conducerea directorului Suciu Romulus. O echipa romano-maghiara, entuziasta si bine intentionata a infiintat scoala mixta de patru ani pe strada Marasesti, in fosta cazarma. Istoria cladirii.In cladire functiona o cazarma, langa cazarma o herghelie, iar in larga curte a cladirii se instruiau husarii Jozsef, cu pinteni la cizmele de piele si in maini cu sabii stralucitoare.In cladire s-a instalat comandamentul militar, apoi cavaleria si cercetasii imperiului austro-ungar.In noiembrie 1848, pe coridoarele cladirii rasunau pasii lui Urban, care sosise impotriva revolutionarilor de la 1848. In anii urmatori, in dormitoarele cladirii, armata maghiara a instalat un spital provizoriu. Intre 1918-1919 se instaleaza Garda Nationala Romana a tinutului Szolnok Doboka, apoi a functionat centrul de recrutare; in toamna anului 1940 pe cladire flutura steagul maghiar,dupa patru ani steagul roman si cel rus.Cata istorie pe o suprafata de teren atat de mica ! Din 1959 si pana astazi cladirea a servit ca sali de clasa si ateliere. La inundatiile din 1970, cladirile dinspre strada au fost maturate de ape.S-au cladit noile ateliere in care se desfasoara si astazi orele de practica sau cele de clasa ( cabinete si laboratoare).Denumirea scolii profesionale a evoluat si ea.In anul scolar 1960/1961 denumirea scolii era “Scoala de meserii” Dej si avea clase de electricieni, instalatori de apa si gaz si mecanici auto. Printre cadrele didactice din aceasta scoala se evidentiaza inginerul profesor Leon Birbaum, matematician de exceptie, autor a doua manuale de specialitate (1983, 1984) si a altor carti cu caracter stiintific. Odata cu construirea Combinatului de Celuloza si Hartie care va si patrona o vreme scoala, denumirea acesteia devine “Scoala Profesionala de Celuloza si Hartie “, Dej si a preluat cadrele didactice de la Liceul “ Andrei Muresanu”. Din nou denumirea scolii se va schimba, astfel ca astazi scoala de arte si meserii din Dej poarta numele raului ce strabate orasul : Grup Scolar “Somes “ , Dej si are o paleta bogata de meserii si un numar mare de clase :mecanici auto si de intretinere, electricieni, croitori, operatori chimisti, barmani-ospatari, comert, cocatori-patiseri, cursuri serale pentru liceeni-profil mecanic ;-clasele de maistri-cu profil mecanic si electric . Scoala noastra este preferata de elevii din mediul rural, dar si din mediul urban, fiind ani cand majoritatea elevilor provin din oras si din localitatile arondate lui (Ocna Dej, Viile Dejului, Somcut, Pintic). Din 10 XII 2001 scoala s-a transformat in Grup Scolar ‘Somes’,Dej. Actualmente scoala are un numar de 34 clase de elevi, 746 elevi si 62 de cadre didactice. Dupa profesor Huber Andras: ‘Varos az idoben’ – Editura Gloria , Cluj , 2002 ‘Orasul in timp’ pag 381-383.Traducere libera de prof. Eleonora Pop